Lectură
de Mihai Eminescu
Stăteam seara la fereastră,
Iar stelele prin ceaţă
Cu tainică dulceaţă
Pe ceruri izvora.
Citeam pe-o carte veche,
Cu mii de negre gânduri
Şi literele-n rânduri
Prinsese a juca.
Jos lacul se-ncreţise
Sub purpură târzie
Şi valuri verzi de grâie
Se legăna pe lan.
O stea din cer albastru
Trecu a ei icoană
Din faţa apei plană
În fundul diafan…
Şi cred pe înţeleptul
Ce-l văd că-n carte zice
Că-n lume nu-i ferice,
Că toate-s năluciri…
Deodată la ureche-mi
Aud şoptind copila…
Iar vântul întoarce fila
Cu negrele gândiri.
Insula Șerpilor
de Regina Maria
Da, mi-ar fi plăcut tare mult să fotografiez această scenă:
„Vântul pusese stăpânire pe mândrele-i plete, împrăștiindu-i-le ca pe niște flăcări. Deasupra ei zburau în ceruri mii și mii de pescăruși, umplând văzduhul cu țipetele lor. Marea era albastră ca un safir închis, iar valurile spumegătoare, albe ca zăpada, izbeau de piciorul stâncii pe care ședea.”
The Moment It Clicks
By Joe McNally
„Shoot it now.”
Când amintirile…
Liniște
Lumina
