Când amintirile…

Comoara lui Baragladin

de Regina Maria

„Tot sufletu-i visător de pribeag neodihnit, se revărsa în doina melodioasă ce-i izvora din inimă, când veselă și nebună, când jalnică, îndurerată, lâncedă, săltătoare sau duioasă…”

„Arcușul maestru gemea, trăgea din strune imn de laudă sau de triumf, freamăt de nespusă fericire…”

„Uitase unde se afla, cânta cu sufletul curat al unui copil care-și desăvârșise cel dintâi vis de frumusețe. Strunele-i gemeau, se văitau, râdeau, te înfrigurau și un strigăt de dor nestins străbătea toată melodia ca și când în ceasul fericirii de odinioară, băiețelul ghicise câtă durerez ace în orice bucurie omenească.”