Când amintirile…
de Mihai Eminescu
Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung și cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.

Comoara lui Baragladin
de Regina Maria
„Tot sufletu-i visător de pribeag neodihnit, se revărsa în doina melodioasă ce-i izvora din inimă, când veselă și nebună, când jalnică, îndurerată, lâncedă, săltătoare sau duioasă…”
„Arcușul maestru gemea, trăgea din strune imn de laudă sau de triumf, freamăt de nespusă fericire…”
„Uitase unde se afla, cânta cu sufletul curat al unui copil care-și desăvârșise cel dintâi vis de frumusețe. Strunele-i gemeau, se văitau, râdeau, te înfrigurau și un strigăt de dor nestins străbătea toată melodia ca și când în ceasul fericirii de odinioară, băiețelul ghicise câtă durerez ace în orice bucurie omenească.”
Interviews with Master Photographers

Liniște
…încât sufletul meu se rotește
în jurul nopții împreună cu toate constelațiile, împreună cu mările...

Lumina
Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te vad,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina...

De cu ziuă
Și
dacă de cu ziuă se-ntâmplă să te văz
Desigur că la noapte un tei o să visez,
Iar dacă de cu ziuă eu întâlnesc un tei…


